Subiectul zilei: învăţătură

Nufăr

Fericirea mă învaţă să sufăr

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (28 februarie 2015)

VIOREL ILIȘOI, VIAȚA LITERARĂ PE BAHLUI, 2022

O carte incomodă. Cu pagini care țipă. Sau cântă. Cu pagini-tanc. Sau porumbei. Ori viscol. Furtună și delicată adiere. O carte, totuși, ca un imn: IMNUL DEȘTEPTĂRII DE LA IAȘI!

Prin urmare, din Moldova.Din România. Dar te-ai putea rătăci...Să te rătăcești într-o carte!?

O carte și atâtea adevăruri dureroase despre noi, cei care citim. Despre noi cei care scriem cărți.

Cărți care ne împing înainte. Cu tot cu deziluziile și speranțele noastre.

Pe mine personal mă doare fiecare cuvânt al acestei cărți. Mă doare și mă vindecă: de toți și de toate.

Numai de România nu mă poate vindeca deloc.

Costel Zăgan

 cartea școlară

spital și istorie

eroi de carton

Costel Zăgan, CRATIMA TIMPULUI 

IPOCRIT(Ă) ȘI NU PREA

Anna Frank nu înghite

pastile de adormit conștiința

Nu că ar vrea fie

un model pentru posteritate

Mai ales că aceasta-i

excesiv de impudică Și se

întreabă Care au fost

Primele iubiri ale Annei Frank

Un pic de ipocrizie

totuși

nu face rău

nimănui

Costel Zăgan

MI-E DOR DE ANNA FRANK

Și-atunci mi-am zis Ia să mai urc câteva trepte

spre amintire Poate-o găsesc jucându-se cu niș

te cărți jucăriile ei preferate Dragă Kitty aveai

dreptate Condiția umană a luat-o razna Și nici

n-ai cui să i te plângi Nici un cui nu mai este la

locul lui De nici un sentiment nu mai poți fi si

gur(ă) Iar Homo sapiens a ajuns cel mai feroce

animal În rest totu-i sehr gut

Costel Zăgan

ORAR DE FATĂ MARE

Dragă Kitty nici duminica nu apuc

să mă plictisesc Mă salvează agi

tația din jur și prejudecățile oame

nilor Cică fetele nu gândesc Ai au

zit vreo prostie mai mare Altceva

nimic În afara faptului că m-am mai

înălțat cu doi ani Și parcă citesc alt

fel oamenii

Costel Zăgan

DAR UNDE-I TATA

Dragă Kitty raiul este o cameră fără ferestre

Plină cu cărți în toate limbile pământului Să

Nu exagerăm totuși Trebuie să fie loc Oamenii

merg nu zboară din bibliotecă în bibliotecă

Lectura are nevoie de-o cale de acces

De pildă cărțile de poezie mă ajută să respir

Cele de aventuri să uit de foame și singurătate

Numai cărțile de dragoste mă deprimă

Deocamdată

Nu înțeleg însă un lucru

Cum poate să fie nisipul

duminica

atât de albastru

Costel Zăgan

ATÂT SE POATE

Dragă Kitty mașinăria asta invizibilă-I timpul

Macină totul amintiri speranțe dureri și mai

ales bucurii Toate au însă un gust inconfun

dabil Zilnic urcăm și coborâm din Turnul Ba

bel Bărbații de regulă coboară Să mai facă

vreun război Să mai pună la cale vreo confla

grație erotică Însă femeile au mereu aripile

deschise contratimp pulbere și iubire

Atât

Oare

Costel Zăgan

DOMNIȘOARELOR IAR L-AM VISAT PE NICOLAE LABIȘ

  

În fiecare clipă realitatea mă izbeşte în faţă
irealitatea
rupe cuvinte din carnea mea
bucăţi mari
din poemele mele de dragoste
atârnă
pe gardurile femeilor
din satul meu natal
câinii fug
cu colacii iluziilormele nocturne
în cozile lor mândre
ca nişte steaguri
la o manifestaţie
anti-realitatea românească
apoi
se încaieră
prin
şanţurile
haikuurilor mele de weekend
dincolo de retina imaginaţiei
fetele mari se joacă de-a v-aţi ascunselea
cu sentimentele mele erotice
de copil
cu efect întârziat
babele satului
mă recunosc ca lider de necontestat
Şi eu eu ce fac
Cu poezia pe umăr ca o puşcă
iar vreau să vânez
moartea căprioarei
dintr-un foc
Halal poet
cu
scaunul singurătăţii
la
cap
N-am ce zice
n-am ce scrie
Pauză de viaţă
cică

Costel Zăgan

DOMNULE EU SUNT INFERNUL DUMNEAVOASTRĂ

Dragă Kitty ploaia nu mai poate spăla

nimic Nici crimele nici răutățile oame

nilor Ura-i mai rea decât rugina Erodea

ză condița umană dintr-un capăt înaltul

Nu scapă nimeni bătrân sau copil bărbat

sau femeie Sufletele arată ca niște stafii

scăpate din iad Doamne mi-e teamă să-

mi ridic privirea din pământ

Ceru-i de plumb

Costel Zăgan

DRAGĂ KITTY VREI SĂ FII

Dragă Kitty vrei să fii prietena mea

Uneori mă dor toate cuvintele Însă

nu pot să tac nici în ruptul capului

Deși îmi dau seama Că orice vorbă

în plus M-ar putea costa chiar viața

Strămoșii mei au murit pentru liberta

tea mea Și eu nu pot să tac

Tăcerea ar fi

un act de trădare

Costel Zăgan

PUTEREA (NE)VOINȚEI

Ce-i și cu bărbații ăștia Parcă

au înnebunit cu toții Dragă Kit

ty Peste tot văd numai femei

goale Adevărate bijuterii de

gheață Inima-i gata să sară

din piept Pământul îmi fuge

de sub picioare o data la

stânga de două ori la dreap

ta Iar și iar Și nu-s decât

asistenta lui Dumnezeu

Pot orice dar n-am voie

Deloc

Costel Zăgan

EREZIA PLUTONULUI DE EXECUȚIE

Dragă Kitty dragostea pe vreme de război

nu-i o utopie Războiul este din păcate cea

mai mare utopie pusă la cale de om vreoda

tă O utopie ucigașă o utopie care se hrănește

cu viața și moartea oamenilor Și nu contea

ză vârsta sexul rasa sau nația Contează nu

mai această nesfârșită sete de sânge

Mâna încremenește pe trăgaci

Zâmbiți vă rog

Foc

după

foc

Costel Zăgan

UMBRELA SOARELUI

Dragă Kitty ai văzut vreodată un câmp

de luptă devastat de lună Așa arată su

fletul meu după o noapte de insomnie

Când eram copil

soarele

era

cea mai frumoasă jucărie

Costel Zăgan

LÂNGĂ FERICIRE

Dragă Kitty azi sunt aproape fericită

Eșafodu-i gol Toți călăii au fost trimiși

acasă în șomaj tehnic Vor primi aceeași

leafă Însă nu vor mai ucide pe nimeni

Se pot orienta spre alte meserii Profesori

doctori sau țărani Îl tentează primele Dar

așteaptă o ofertă și din satul lor natal

Fantomele de la cimitir au închinat toate

steagul

Costel Zăgan

NUMAI JALEA BOLȚII ALBASTRE

Dragă Kitty nu te supăra Însă

lumea-i cetatea prostiei Așa că

nu prea-i duc dorul Deși sunt

în această cușcă viața mea în

conjurată de zăbrelele zilelor

Păzită cu strășnicie de acest

gardian rece soarele Și unde

mă trezesc noapte de noapte

cu trupul scăldat

de

lacrimile stelelor

Costel Zăgan

DRAGOSTEA-I PE LISTA DE SUPRAVIEȚUIRE

Dragă Kitty știu că pot muri oricând

Sunt cum se spune la dispoziția lui

Dumnezeu Și n-are niciun rost să

mă lamentez Tac și eu mâl-bâl-

dâ-bâc Din lac în puțul creației

Ud ca după potop Simt că-mi

îngheață aripile pe accelerator

Masca de sticlă a zilei

E gata să crape

Însă

cine va ghici

adevărul

de

sub

crustă

Costel Zăgan

NUMAI DUMNEZEU NU-ȚI CERE SĂ MORI

Știi care-i secretul

libertății

dragă Kitty

omul

restu-i

lumea

Costel Zăgan

POEMUL CEL DINTÂI

Dragă Kitty nici eu

nu-s Anna Frank

cu toate că

rănile mele

sunt mai dureroase

decât

primul

cuvânt

Costel Zăgan